De ce "Noi, maghiarii" ?!...

Am luat act cu nedumerire de declaratia de diletant politic, pentru un candidat la alegerile prezidentiale, a preşedintelui executiv al UDMR, Kelemen Hunor, facuta la Târgu Mureş, potrivit careia "Noi, maghiarii, respectăm statul român, sărbătorile şi simbolurile naţionale, dar aşteptăm să fim şi noi respectaţi."Noi, maghiarii" este, din start, o sintagma opozitionista, lipsita de respect si consideratie fata de romani si fata de statul national unitar roman. In mod corect, adica in acord cu realitatea politica, juridica si istorica, ar fi trebuit si ar trebui spus "Noi, cetatenii romani de nationalitate maghiara" sau "Noi, maghiarii romani"... Adica o sintagma care sa exprime calitatea de cetatean roman, de apartenenta la statul roman. Cel putin asa se exprima un evreu american, un arab american, chiar si un negru din America spune ca este afroamerican... Este o chestie normala si de bun simt sa-ti exprimi apartenenta la statul in care traiesti, indiferent de etnie. In exemplele date, ar fi extrem de scandaloasa si de inacceptabila o altfel de exprimare, prin care sa se supraliciteze dimensiunea minoritar-etnica in defavoarea celei de cetatean al statului respectiv. Atat in campania electorala, cat si ca presedinte, Barak Obama s-a autodefinit ca american, ca cetatean american, care vorbeste americanilor, poporului american. Este usor de inteles ca orice aluzii etnice sau rasiale ar fi fost rejectate si sanctionate electoral. Nu mai vorbesc de criza mediatica ce ar fi acompaniat megaesecul construit pe astfel de baze gresite. Accentuez absurditatea unei astfel de abordari electorale pentru a invedera caracterul fundamental eronat al strategiei candidatului UDMR pentru alegerile pentru functia de Presedinte al Romaniei. Cum sa vii in fata cetatenilor romani cu o identitate electorala fondata pe o formulare ireverentioasa, asemenea celei etnicist-autonomiste care se ascunde in sintagma "Noi, ungurii" ?!... De ce nu "Noi, romanii" ?!... Ar fi spus Obama "Noi, afroamericanii" ?!... Niciodata !!! Orice mesaj electoral trebuie sa uneasca, sa mobilizeze, sa treaca dincolo de orice deosebiri de nationalitate, religie, cultura, stare sociala etc. Atunci cand candidatul UDMR la alegerile prezidentiale vine cu sloganuri exclusivist-separatiste, in defavoarea celor general-integrative, de apartenenta la mentalul si spatiul statal roman, este clar, din capul locului, ca se pun stavile si se produc fracturi in randurile alegatorilor, dar si ca este vorba de o mare impolitete la adresa cetatenilor romani, ca totalitate, si a statului roman, ca intreg. Partea nu se poate supraordona intregului. Principiul "all in all" il regasim la toate nivelurile, fiecare fenomen sau eveniment social fiind parte din ceva mai mare, care intotdeauna integreaza partea. Respectul se naste din respect, din respectarea cu sfintenie a regulilor convietuirii pasnice si constructive. El nu trebuie legat de cerinte anticonstitutionale (ar fi un fals respect !), ci de respectarea Constitutiei si a legilor statului roman care consacra si garanteaza drepturile omului si ale cetateanului. Autarhia politica, economica, administrativa si, mai ales, lingvistica este de natura sa erodeze egalitatea de sanse. Politicienii romani de etnie maghiara au acces neingradit si garantat in toate institutiile statului, inclusiv in cele supreme, dar de aceasta sansa nu pot sa se bucure in mod egal toti maghiarii romani atata timp cat sunt tinuti, de catre reprezentantii lor politici, sa traiasca in autarhie. De aceea, o data cu noua sa generatie de politicieni, credem ca a venit vremea ca UDMR sa iasa din ipocrizie si, mai ales, din autarhie.

Managementul de criza

Mi-a picat in mana, zilele trecute, ultimul numar al revistei Forbes. Cum domeniul economic, in care criza pandeste la orice colt, este sursa prosperitatii generale, am rasfoit-o cu interes, cum fac de fiecare data. In mod deosebit, mi-a atras atentia un articol despre doi romani de pe Wall Street, prezenti de peste 15 ani in centrul financiar al lumii, care se numara printre cei care au supravietuit crizei. Asocierea ultimelor doua cuvinte si detaliile reusitei lor mi-au revelat faptul ca managementul supravieturii este un management de criza. Sau invers, managementul de criza este unul de supravietuire. Desi managementul de criza/supravietuire este la limita a ceea ce se poate numi managementul relativitatii, faptul ca iese din sfera normalului nu ar trebui sa fie un motiv de a fi ocolit sau neglijat de abordarile teoretice si practice, ci dimpotriva (realitatile crizei actuale ne arata ca, in anumite conditii, anormalul isi poate depasi starea extrema, devenind una medie sau chiar globala !). In esenta, unul dintre cei doi romani, un barbat, spunea ca pentru a supravietui crizei, afacerile trebuie sa se reinventeze si sa se adapteze. Ca sa rezisti si sa faci fata turbulentelor crizei, trebuie sa fii intr-o miscare continua, sa fii tot timpul in joc. O data cu mediul, insusi omul de afaceri trebuie sa se schimbe, sa se reinventeze si adapteze. In primul rand, cel mai mare capital il reprezinta optimismul, increderea in sansa. In al doilea rand, cunoasterea, fara de care optimismul, singur, devine sinucigas. Omul nostru avea un nemasurat orgoliu al cunoasterii, tinea cu tot dinadinsul ca nu cumva sa ramana in afara jocului informational din domeniul sau. Niciun amanunt nu trebuie lasat la intamplare, pentru ca, in cele din urma, aplecarea catre minutiozitate te face remarcat si te impune. Al doilea exemplu, o femeie, isi dezvaluie secretul supravietuirii in fata “glontului” crizei, cu o anumita cochetarie, specifica genului: perseverenta si carisma, pe care le aseaza la baza reputatiei si reusitei personale. Ea nu se sfieste sa-si comunice propria teorie despre afaceri: acestea nu se bazeaza pe conditiile economice, ci pe relatiile economice. Principiul de la care nu se abate este de a nu refuza niciodata un client, oricat de putini bani ar avea in cont. Reinventarea si optimismul sunt, si ele, din plin, prezente, atunci cand, privind partea plina a paharului, considera ca recesiunea poate fi o pista pentru produsele noi. Oricine analizeaza astfel de cazuri de supravietuire la criza ajunge la concluzia ca ele au in comun acelasi lucru, respectiv un management de criza proactiv, bazat pe verb, pe actiune, pe miscare... Precum in cunoscutul proverb musulman cu muntele si Mahomed ( "Daca nu se duce Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed"), daca nu vin Clientii la tine, trebuie sa te duci tu la Clienti !

Cloaca de Dambovita si parfumul de Bruxelles

Primele euroalegeri simultane la care au participat electorii romani au ramas undeva, in urma, devenind deja o amintire stearsa. Ele nu au reusit sa aduca la urne decat o parte submajoritara a electoratului, la fel ca in toate celelalte tari europene, de altfel (doar 43,09 din europeni au votat), situandu-ne insa pe la coada clasamentului privind prezenta la vot (locul 22 din 27). Probabil ca o legitimitate consolidata a euroalesilor nu se va putea obtine decat prin legarea alegerilor pentru parlamentul european de cele pentru parlamentele nationale. Aceasta pare a fi, deocamdata, solutia, in absenta altor masuri corective si stimulative electoral, pentru depasirea acestui dezinteres general, care nu lucreaza, dupa cum lesne ne putem da seama, in beneficiul comunitar (altfel, o cunoscuta lehamite mioritica s-ar putea transforma in "M-am saturat de Europa"). Se pare ca factorul economic nu a jucat rolul care i s-a atribuit adesea in motivarea comportamentului electoral, din moment ce atat bogatii cat si saracii Europei s-au inscris in aceeasi rata scazuta de participare la vot. Cauzele absenteismului electoral par a se situa, mai degraba, in randul factorilor politici, organizatorici si psihologici. Cel putin, pe malurile Dambovitei, cam asa stau lucrurile. Oferta electorala a partidelor s-a dovedit, in cele mai multe dintre cazuri, inconsistenta si neconvingatoare. Sloganurile de campanie au fost destul de anoste. Prea putini alegatori s-au recunoscut in subiectele si predicatele electorale. Ce poti intelege din adresari si formulari ambigue, precum "voi", "vreau", "avem nevoie" etc., in defavoarea celor identitare precum "Romania" si/sau "Romanii", care fac diferenta in spatiul comunitar ?! Nici macar portretele candidatilor nu au scapat de aceasta nota proasta, unele dintre ele fiind aidoma celor din buletin. Macar realesii ar fi putut da alegatorilor o idee despre ce fac si ce dreg in forul legislativ european, prin imagini prezentandu-i participand la dezbateri si pledand in interesul natiei de la tribuna PE, dar, din pacate, din sondaje a rezultat ca au fost niste ilustri anonimi ca europarlamentari... Nu orice poate fi reglementat prin lege, cu atat mai putin participarea la vot, asa cum a propus o plutasa de pe Dambovita. Si nici indemnurile de "hai la vot", asa cum s-a trezit vorbind, iesind din ceata, titanicul Basescu, nu pot schimba, in ceasul al doisprezecelea, intentiile si comportamentul electorale (marinarul s-a indragostit prea mult de puntea de comanda, coborand arareori in sala motoarelor sau in spatiile sociale ale matelotilor). Cat priveste testul EBA, reactia TRABAS ramane de vazut... Oricum, in pofida valtorii politice dambovitene in care a fost aruncata de propriul parinte, tanara politiciana a invatat sa innoate, fiind una din revelatiile acestor alegeri europarlamentare, pentru care merita, din plin, un parfum de Bruxelles...