Scrisoare Deschisa: Serviciul Militar

Militarii, in sens cuprinzator, exercita o activitate specializata, de securitate si aparare, in slujba comunitatii nationale si a statului national. Dintotdeauna, acestia au fost reazemul ideilor de comunitate si statalitate, precum si al valorilor de libertate si democratie indisolubil legate de acestea. Prin scopurile si obiectivele urmarite, riscurile si amenintarile subsumate indeplinirii acestora, mijloacele folosite, organizare si jurisdictie acest gen de activitate nu reprezinta o profesie, in acceptiunea comuna a termenului, ci este o ocupatie, un serviciu national, ale carui caracteristici fundamentale sunt subordonarea nationala si sacrificiul national. Toti cetatenii in uniforma militara indeplinesc serviciul militar (iar nu o profesie, in sensul nomenclatoarelor de profesii), fiind supusi unor restrictii, limitari, privatiuni si norme speciale. Efectuarea serviciului militar, indiferent de durata, grad si functie, nu poate fi asimilata practicarii niciunei profesii normale, fara riscurile ineficientizarii si inegalitatii de tratament a acestei ocupatii. Este greu de crezut (si inacceptabil, inainte de toate) ca militarii pot beneficia de egalitatea de tratament care se aplica tuturor profesiilor, privind, sa zicem, drepturile de a face politica, de a deveni intreprinzatori, de organizare sindicala, de declansarea de greve etc. (nemaivorbind de subordonarea totala si asumarea voluntara a unor riscuri extreme, care se pot solda cu ranirea sau chiar pierderea vietii !). Cum, de altfel, este inadmisibil ca spiritul propriu profesiilor liberale (absolut normal intr-o societate libera si democrata) sa devina o caracteristica si a serviciului militar (!). Armata (sau parti ale acesteia) nu se poate privatiza, iar militarul nu-si poate deschide cabinet de consultanta in probleme de securitate si aparare (!). Exista, cu alte cuvinte, o serie intreaga de aspecte esentiale care fac ca serviciul militar sa fie (indiferent daca recunoastem sau nu) o ocupatie speciala (sau, avand in vedere ca acest termen a cam fost demonetizat, prin folosirea abuziva, o ocupatie total diferita de o profesie normala). Din nefericire, in ultima perioada de timp au aparut o serie de etichetari nefondate la adresa celor care indeplinesc serviciul militar, respectiv a militarilor. Sursa acestor etichetari injuste este una eminamente politica. Desigur, armata se supune controlului civil democratic, care este o achizitie postrevolutionara fundamentala si un atribut esential al culturii, civilizatiei si democratiei euroatlantice. Dar, nu poate sa nu vada ca, in fapt, prin aceasta campanie negativa se incearca nerecunoasterea caracteristicilor speciale, definitorii ale serviciului militar si includerea acestuia in randul profesiilor comune. Nicio problema, spun militarii cu experienta, harsiti de sistem, care au vazut multe la viata lor, daca-i ordin, cu placere ! Ceea ce nu spun, dar gandesc, este urmatorul lucru: bine, bine, pui pe aceeasi linie indeletnicirea (ocupatia) armelor, serviciul militar cu toate profesiile civile (!), dar nu numai ca nu ma derobezi de nicio obligatie (!!), dar nu-mi dai nici macar drepturile celor cu care ma pui in rand (!!!) De ce ma discriminezi si ma supui inegalitatii de tratament ???!!!