Extremismul maghiar si ecuatia geopolitica a iredentismului

Oricine analizeaza, in deplinatatea constiintei prezentului si a istoriei, agresiva campanie antiromaneasca, din ultima vreme, nu isi poate face niciun fel de iluzii in privinta scopului si obiectivelor iredentiste urmarite. Spun in deplinatatea constiintei prezentului, pentru ca atat pentru extremistul Laszlo Tokes cat si pentru cei din UDMR momentele de infratire romano-maghiara din 1989 (revolutia anticomunista), 2004 (intrarea in NATO) si 2007 (integrarea in UE) nu au existat. Dupa cum, urmand aceasi logica nihilist-extremista, nu ar exista nici 2009, cand minoritatea maghiara din Romania a ajuns la apogeul drepturilor democratice exercitate intr-un stat democrat european, prin prezentarea de candidati proprii la alegerile europarlamentare. Spun in deplinatatea constiintei istoriei, pentru ca actualul puseu de exacerbare a sovinismului si antiromanismului este simptomatic pentru boala numita iredentism imperial, care are antecedente istorice. Iredentismul imperial este un mutant politic al secolului 21, o mişcare politică expansiva, care urmăreste refacerea unui imperiu din secolul trecut prin iredentism, respectiv prin anexarea la o ţară a unor teritorii sub lozinci nationalist-sovine. Facand un arc peste timp, vom afla cu usurinta de unde se trag semintele extremismului, sovinismului si iredentismului imperial maghiar. In 1919, dupa prabusirea Imperiului Austro-Ungar, ungurii au derapat spre o alta extrema, un regim sangeros si dictatorial, sub numele de Republica Sovietică Ungaria (in maghiara Magyarországi Tanácsköztársaság) sau Republica Ungară a Sfaturilor, sub conducerea lui Béla Kun, primul regim comunist din Europa constituit după Revoluţia din Octombrie din Rusia. Si atunci, ca si acum, rusii i-au inspirat si sprijinit politic. Detaşamentul „Lenin-fiúk” (Băieţii lui Lenin), condus de József Cserny, a declansat "teroarea rosie", jefuind şi terorizand populaţia. A urmat apoi, "teroarea alba", impotriva evreilor, instituita de amiralul Miklós Horthy, fost comandant al marinei imperiului Austro-Ungar, devenit, din 1920, regent al Ungariei. In 1940, hortystii au semanat soc si groaza prin masacrele de la Ip si Traznea. In martie 1990, la Targu Mures, mutanti provenind din aceasi gena politica au incercat (precum, altadata, „Lenin-fiúk”) un nou hold-up al istoriei. Episodul recent al "deconcentratelor", prin recursul la forta strazii (dislocarea de mase mari de oameni pentru demonstratii autonomist-etniciste) se inscrie in aceasi tentativa extremista de eludare si incalcare a regulilor jocului democratic si de evadare frauduloasa din cadrul democratic european. Analiza evenimentelor din 2009 arata ca virusul iredentismului imperial a suferit noi mutatii. Pentru prima data dupa iesirea de la guvernare (2008), "baietii destepti" din UDMR, in asociere si sub conducerea "revolutionarului" de profesie Laszlo Tokes, incearca prefigurarea unei identitati si anverguri geopolitice tentatiilor si tendintelor separatiste. Transcendand granitele statelor vecine, extremistii iredentisti vorbesc, potrivit hartii mentale din capetele lor infierbantate, de "maghiarii din Bazinul Carpatic", care ar constitui o "unica natiune" si care vor trebui sa formeze "o delegatie maghiara unica" in Parlamentul European. Isi fac o harta virtuala, pe internet, cu judetele romanesti Harghita si Covasna, operand, mediatic, o adevarata "gaura" (asemanatoare unui ficat !) in insasi inima Romaniei. Incearca o anumita internationalizare analogica, prin lansarea tezei "autonomie in Transnistria - autonomie in Transilvania", dand, in acelasi timp, apa la moara politicii anexioniste a rusilor (si, probabil, si reciproca este adevarata, avand in vedere precedentele istorice la care ne-am referit, dar nu numai). In afara influentelor directe sau indirecte ale Rusiei, in ecuatia geopolitica a iredentismului imperial maghiar intervine pentru prima data, in mod fatis, Ungaria, care-si ofera, intr-un mod scandalos si inacceptabil, suportul statal. Este vorba de vizitele instigatoare in Romania ale presedintelui Ungariei, Laszlo Solyom, si fostului premier ungar Viktor Orban, liderul FIDESZ (si, foarte probabil, castigatorul alegerilor din toamna). Judecand intregul parcurs politic al extremistilor maghiari, se poate concluziona ca acestia s-au folosit si se folosesc de democratie pentru a lovi in democratie. In mod practic, orice drept democratic din gama larga a celor privind minoritatile nationale, care a facut din Romania un model in materie, a fost si este folosit de extremisti in mod speculativ si excesiv pentru escaladarea Constitutiei.