Statutul eroilor anonimi

Nu stiu cine si in ce scop a lansat in media ideea salariilor si pensiilor "nesimtite". Sau de "lux". Daca s-au avut in vedere salariile si pensiile celor din "high class", s-ar putea ca aceasta calificare sa aiba o anumita indreptatire. Dar daca exemplele de la varf, putine la numar, s-au folosit pentru a lovi la mijlocul, relativ numeros, al piramidei sociale, aprecierea respectiva este nedreapta si nemeritata. Cel putin, asa sustine logica: orice extensie majora a unei premise minore este incorecta. Bulgarele de zapada, o data pornit la vale, a adus sub tavalugul sau o alta problema, la fel de controversata, cea a asa-ziselor "statute speciale" ale unor categorii socioprofesionale responsabile de functionalitatea statului de drept si garantarea democratiei constitutionale. Spun asa-zise pentru ca si in acest caz exista o deturnare tendentioasa de sens. In general, oricarei responsabilitati, fie ea speciala sau nu, ii corespunde un drept, pe masura. Adica acestea sunt perechi si simetrice, de forma responsabilitate-drept, dupa modelul cauza-efect. In cazul "statutelor speciale", se rupe aceasta legatura cauzala , retinandu-se, in mod incorect, doar aspectele compensatorii. Ori, acestea din urma reprezinta, in absenta determinantilor corespunzatori, doar jumatate de adevar, iar un adevar spus doar pe jumatate inseamna, dupa cum bine se stie, jumatate minciuna (pentru necunoscatori, trebuie spus ca aceasta practica face parte din metodele si tehnicile uzuale de manipulare). In ceea ce priveste statutul militarilor, in sens larg, acesta este, in multe privinte, unul al eroilor anonimi.Munca lor si, mai ales, rezultatele acesteia nu sunt niste marfuri cu care sa iesi, public, la taraba si sa spui "aceasta-i marfa, acesta-i pretul". O marfa despre care sa-ti dai cu parerea, sa o intorci pe toate fetele si sa negociezi pretul. In cea mai mare parte, activitatea militarilor si rezultatele acesteia raman nevazute, necunoscute marelui public. Chiar si atunci cand, prin sacrificiul suprem, devin eroi.

Agenda Apararii

Institutia militara este precum societatea, a carei parte organica este. Ceea ce se intampla in societate (si ma refer aici la criza economica si financiara si la multiplele ei fatete si implicatii) se reproduce, chiar daca la o scara mai redusa, si in armata. Avand in vedere nu numai lipsa de resurse, dar si de expertiza si de interes a unor responsabili politici care s-au perindat pe la Ministerul Apararii, cred ca agenda noului ministru al Apararii va trebui sa cuprinda o serie de "R"-uri, adica de reluari ale unor procese de maxima importanta, care, din pacate, s-au facut de mantuiala de catre predecesori. In acest sens, un prim proces ar fi REPROFESIONALIZAREA armatei. Nimeni nu cere, din acest punct de vedere, revenirea ad integrum la trecut, ci regandirea critica a starii prezente, care s-a dovedit generatoare de probleme, si, poate, avand in vedere spirala progresului, preluarea unor experiente validate de-a lungul timpului (dupa cum se stie, experienta inseamna valoare adaugata). Dupa umila mea parere, mult trimbitata "profesionalizare" a fost, de fapt, o deprofesionalizare, produsa la adapostul unor concepte mai mult decat ideologice. Armata nu se poate face cu amatori si voluntari (cel putin nu cu preponderenta si nu pentru functii/domenii sensibile), ci cu militari de cariera, care intra in sistem la varsta optiunilor profesionale si ies o data cu pensionarea. Numai acestia dobandesc, de-a lungul timpului, adevarata expertiza in domeniul apararii si acel liant, numit spirit de casta, care-i leaga, indisolubil, atat unii de altii, cat si de institutia militara. Atunci cand destinul profesional individual se identifica cu cel institutional, si cota de motivare si de responsabilitate este una pe masura. Desigur, acest lucru costa, dar nici securitatea nu este nici gratuita, nici ieftina. Nu as mai dori sa comentez, din aceasta perspectiva, rusinea numita "Ciorogarla", in care cauza cauzelor a fost (dincolo de toate speculatiile care s-au facut) lipsa de profesionalism. Si nici cazul extrem de grav "Floricel", de spionaj la MApN, cu reverberatii in NATO... Cred ca din aceste doua "evenimente deosebite", cum se spune in limbaj militar, s-au tras toate invatamintele necesare pentru a opera corectiile de sistem corespunzatoare. Alte "R"-uri ar fi "Retehnologizarea", "Remotivarea" si "Resolidarizarea", care, fiecare in parte, necesita dezbateri ample. O singura mentiune as face, legat de "Resolidarizare", respectiv de reconstructia solidaritatii militare. Nu inteleg de ce acest proces, meritoriu amorsat si gestionat de generalul Badalan, a fost, in mod inexplicabil, abandonat. Oare este atat de greu de inteles faptul ca solidaritatea militara (dar si cea nationala, in general) este o resursa inepuizabila de putere ?!... O speranta exista, totusi. Mi-a placut mult cat de frumos a spus noul ministru al Apararii, Mihai Stanisoara, un mare adevar, care, dupa parerea mea, va ramane etern in sufletele romanilor: militarul român reprezintă spiritul naţional îmbrăcat în haină militară. Cred ca aceste cuvinte reprezinta, deopotriva, atat o recunoastere onoranta pentru militari, cat si una angajanta pentru leadership-ul armatei. Speram ca ele sa nu ramana la nivelul speach-ului de investitura, ci sa se regaseasca in toate deciziile politico-militare, care trebuie sa (re)aseze armata pe locul care il merita in societate...

Marko Bela si cursa de soareci

Declaratia lui Marko Bela este o mare greseala, nu numai politica, dar si intelectuala, deoarece este in contradictie flagranta cu realitatile romanesti si europene. Aceasta afirmatie este una de tip istorist si antidemocratic. Istorist, pentru ca, precum istoristii, Marko Bela se crede foarte inteligent: vede apa curgand la vale si crede ca poate determina un sens istoric. "Niciodata" romanesc, spune acest istorist de ocazie (referindu-se la afirmatia politicienilor romani ca nu va exista niciodata autonomia Tinutului Secuiesc) va insemna in maghiara "in curand". In realitate, istoria poate fi studiata oricat, dar acea imagine a fluviului, lipsita de orice continut real, ramane o metafora si nimic mai mult. Dar, chiar si asa, este greu de crezut ca un firicel de apa poate fi scos din matca fluviului european, pentru a i se da un alt curs. In mod evident, Marko Bela inoata impotriva curentului. In al doilea rand, declaratia presedintelui UDMR este profund antidemocratica. In mod paradoxal, acesta se foloseste de drepturile democratice, conferite prin Constitutie, pentru a lupta impotriva democratiei constitutionale (!). Nu exista democratie fara un stat de drept. Acesta din urma garanteaza drepturile omului si ale minoritatilor. Domnul Marko Bela incearca sa ascunda ceea ce nu poate fi ascuns sau tagaduit: amplasarea Statuii Libertatii la Arad este efectul democratiei constitutionale romanesti ! Mai mult, Marko Bela repeta greseala marxistilor de a cauta dusmani, si nu prieteni, cu care sa poata colabora pentru rezolvarea problemelor. Aceasta este o mare greseala deoarece ura ia locul responsabilitatii. Toti cei care au mari ambitii si urasc lumea fiindca nu si le pot realiza in mod legal si democratic cad in aceasta greseala fundamentala. Pentru orice european democrat, din zilele noastre, este clar ca Marko Bela este prizonierul unor idei vetuste, in care a cazut ca intr-o cursa de soareci.

Ati gresit impardonabil, domnule Solyom Laszlo !

Orice fapte ostile la adresa unui stat, atat explicite cat si implicite, sunt, din principiu, de neacceptat. Cu atat mai mult, acestea sunt de neinteles cand se produc intr-un moment de comemorare istorica, cand, in mod ostentativ, jignesc demnitatea nationala si aduc atingere memoriei eroilor neamului romanesc. Orice om care are o anumita cultura istorica, care cunoaste cutumele diplomatice si de protocol si care intelege dreptul oricarui neam de a-si cinsti eroii (chiar daca, intr-un trecut dureros, acestia au fost dusmani pentru alte neamuri), nu va fi de acord niciodata ca asemenea manifestari comemorative sa fie folosite drept "tribune" pentru instigare si subminare impotriva statului pe teritoriul caruia se desfasoara, care sa indemne la sovinism si iredentism. Aici este adevarata problema, care contravine in mod scandalos tuturor uzantelor internationale si dreptului international. Am vazut la germani si la francezi, care au fost adversari in al doilea razboi mondial, cum depun coroane, cum comemoreaza, cum ridica monumente etc., dar o fac in mod civilizat, cu multa intelepciune si menajamente unii fata de altii, nu in mod atatator si instigator. Ce face domnul presedinte al Ungariei, Solyom Laszlo ?! Vine in Romania sa calce peste ranile istorice ale romanilor, sa-i sfideze, sa le submineze statul, sa-i dezbine pe romani si maghiari, sa vanda iluzii politice periculoase minoritatii maghiare privind asa-zisele "autonomie teritoriala" si "autoguvernare" !!! "Autonomie teritoriala" si "autoguvernare" impotriva cui ?! Bineinteles, impotriva Romaniei ! Si in favoarea cui ?! Bineinteles, in favoarea Ungariei ! Cum altcumva ar putea fi interpretata declaratia publica a domnului Solyom Laszlo de sustinere a autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, a minoritatii maghiare din Romania, daca nu un atac direct asupra statului de drept si asupra Constitutiei Romaniei ???!!!...

Un drum care nu duce catre Europa

Nicio democratie din lume nu poate accepta folosirea unei comemorari istorice drept pretext si paravan pentru diseminarea unor mesaje politice extremiste, soviniste si iredentiste. O sarbatoare nationala nu trebuie sa fie un moment de incrancenare si delir politic. Cine continua sa traiasca, obsesiv, intr-un trecut care a fost dureros si insangerat pentru noi toti, europenii, refuza sa lucreze pentru viitorul comunitar, face dovada unei gandiri "inghetate", a unei "incremeniri" in proiect. Exclusivismul etnic si resentimentar nu-i un sfatuitor bun, domnule presedinte Solyom Laszlo. Atunci cand spuneti ca "sângele vărsat în 1848 pentru libertate şi autonomie va da roade bune", uitati ca stati pe un pamant care a mustit din plin de sange romanesc (!). De ce nu va puneti o clipa si in locul romanilor ?! Din sovinism ?! Credeti cu adevarat ca sunteti "superiori", iar romanii sunt "inferiori" si fara sentimente istorice ?! Ce vreti sa spuneti cu ideea asta iresponsabila despre "sangele varsat" care "va rodi pentru autonomie" ???!!!... Ma tem ca sunteti pe un drum gresit, domnule Solyom Laszlo, nu pe cel care duce catre Europa ! Dumnezeu sa-i binecuvanteze pe romani si pe maghiari si sa traiasca inca 1000 de ani in pace !

Scenariul taierii sporurilor

Vine FMI cu "bomba" si zice: "Taiati sporurile !" Basescu o ia, inchide si celalat ochi si cugeta adanc: “I-am mintit odata pe romani cu "Sa traiti bine !"…anul asta sunt alegeri…m-da, s-ar putea sa iasa prost…ha-ha-ha !” si o arunca micutului Boc: "Taie sporurile !". Micutul Boc, devenit si mai mic de apasarea acestei poveri fierbinti, scanceste, transpirat si rugator: “Fie-ti mila, Sefu, nu ma baga in gura poporului, am mai sbarcit-o odata cu ordonanta, iar Geoana imi poarta sambetele…”. Basescu mai cugeta inca o data adanc, inchizandu-si din nou si celalalt ochi: “M-da, cam are dreptate… am zis ca daca guvernul da chix, nu mai candidez… ha-ha-ha !”. Basescu-Boc merge in parlament, anunta apocalipsa crizei si austeritatii, se agata de “centura de siguranta” a FMI si zice: “Taiem sporurile !” (cu alte cuvinte, “Inapoi la mamaliga!”, dupa cum a zis Titulescu dupa ce luase un imprumut barosan de la frantuzi). Taraboi national... De la cine sa taie ???!!!... De la aia nu, ca sunt ai nostri... de la aia nu, ca nu se cade... de la aia nu, ca au gura mare... Evrika ! De la Armata ! Ca nu e de-a noastra, ci e a poporului, si nici nu are cine sa-i apere drepturile: Milea e mort, Stanculescu e in inchisoare, iar ceilalti nu conteaza… Si mai e si precum marea muta !!! Ha-ha-ha !

Soldele militare

Neindoielnic, profesia militara nu este una liberala. Si nici una care sa se bucure in integrum de drepturile si libertatile democratice. Sau de protectia legii sindicale. Ori de jurisdictia comuna... Dimpotriva. Aceasta este una imperativa, de mare risc si uzura, fiind supusa unor constrangeri, limitari si privatiuni speciale, care nu se regasesc la niciuna din profesiile civile. Diferenta o fac subordonarea totala, in slujba tarii, si sacrificiul neconditionat, inclusiv cel suprem, in situatii speciale, care impun starea de necesitate. Tocmai de aceea, in toate armatele din lume, militarii profesionisti nu au salarii, ci solde. Adica lefurile acestora nu sunt contingentate de "grilele de salarizare" pentru profesiile civile, ci au un regim special, determinat de specificul si continutul misiunilor de securitate si aparare. Militarii profesionisti sunt in serviciul statelor si guvernelor, din partea carora primesc, in compensatie, solde pentru riscurile si privatiunile asumate in mod voluntar (desi, pentru niciun militar din lume nicio solda, oricat de mare ar fi, nu poate compensa pierderea propriei vieti !). Acest lucru nu inseamna subestimarea profesiilor civile (si medicul, si profesorul, si inginerul etc. au rolurile lor importante in societate), ci presupune recunoasterea primatului securitatii inaintea oricarui tip de activitate sociala. Adica inainte de a face orice altceva, trebuie sa traiesti, sa ai securitatea asigurata. "Primum vivere", spuneau anticii ("In primul rand sa traiesti"). In nicio alta profesie nu raspunzi cu propria viata de vietile celorlalti ! In nicio alta profesie, atat de multi datoreaza la atat de putini, cum magistral spunea W. Churchill. Poate de ceea , peste tot in lume, militarii profesionisti sunt respectati si pretuiti cum se cuvine. Si atunci, chiar e de neinteles cum unii filfizoni, care habar nu au cu ce se mananca armata, isi permit sa emita false judecati de valoare la adresa acestei institutii sacrosancte pentru orice roman adevarat !!!