Extremismul retoric si echilibrul democratic

Sfarsitul razboiului rece a insemnat si apusul extremismului ideologic. Lumea a inteles ca echilibrul democratiei este incompatibil cu extremismul discursului agresiv, belicos. Repetarea obsesiva a unor cuvinte si idei care incranceneaza, dezbina si contrapun mase mari de oameni s-a dovedit, istoric, a fi destructiva pentru securitate si prosperitate. Oamenii au nevoie in mod vital de cuvinte si idei care destind, apropie si unesc, pentru a construi pasnic si durabil. Desi cu o anumita intarziere, datorita inertiei trecutului, Romania si-a insusit in mod ireversibil aceasta lectie a istoriei. Dupa aproape douazeci de ani de involburare a politicii si opiniei publice cu ideea morganatica privind "pericolul maghiar", romanii au aruncat la pubela istoriei discursul nationalist-extremist, la ultimile alegeri parlamentare nemaipermitand accesul in parlament a PRM si a liderului acestuia, Corneliu Vadim Tudor. In mod ciudat, insa, din acelasi moment se constata un reviriment al discursului extremist minoritar maghiar. Nemaiintalnind nicio opreliste, extremistii din UDMR au declansat o marsava campanie negativa impotriva Romaniei, care este atat in detrimentul romanilor, cat si al maghiarilor, prin atacarea bazelor convietuirii democratice si pasnice ale acestora. Nu in ultimul rand, extremismul iredentist este anacronic, fiind in contradictie flagranta cu valorile integrarii europene. Cred ca a venit timpul ca valului minciunilor si falsurilor iredentiste din PE sa i se opuna atat adevarul istoric, cat si cel al noilor realitati, europene ale Romaniei de azi. Cineva trebuie sa o faca, iar acesta nu poate fi altcineva decat Corneliu Vadim Tudor... Vadim trebuie sa se intoarca !