Modificarea Constitutiei si reorganizarea administrativa

Categoric, nu ! Sau, si mai precis, nu acum ! Si nu asa ! O decizie de reorganizare administrativa a tarii nu poate fi luata fara studii de impact si fara un experiment pe o unitate administrativ-teritoriala pilot, activitati care nu pot fi facute de azi pe maine, ci intr-un timp suficient de lung, care sa permita analiza si punerea in lumina a tuturor efectelor posibile (o decizie strategica poate avea efecte benefice pe termen scurt, dar pe termen lung acestea pot deveni contrare sau "perverse", cum mai sunt denumite...). Constitutia si impartirea administrativ-teritoriala nu pot fi schimbate precum presedintii si prim-ministrii, care vin si pleaca (intr-un fel sau altul !). In primul rand, Constitutia Romaniei exprima o stare de spirit nationala, spiritul Revolutiei din decembrie 1989, e Constitutia scrisa cu sange de poporul roman si pentru poporul roman. In al doilea rand, Constitutia exprima separatia, echilibrul si supravegherea reciproca a puterilor in stat, ceea ce garanteaza democratia regimului politic si a societatii in ansamblul sau. Americanii au o vorba :"Democratia leaga o mana la spate guvernantilor !", care este un mare adevar, admirabil exprimat ! Nu facem nicio aluzie, dar excesul de democratie nu a distrus niciodata nicio tara, ci doar a ferit-o de greseli grave, spre deosebire de excesele autoritare care au produs catastrofe nationale !!! De ce un parlament unicameral ?!... Ca legile sa fie dezbatute mai putin, superficial si fara argumente pro si contra ?!... Ca sa devina o simpla "masina" de legi, in slujba unor grupuri oculte de interese ?!... In contrast cu acesta, parlamentul bicameral asigura mai multa consistenta procesului legislativ, o mai buna confruntare si cantarire a argumentelor, evitarea, cu siguranta, a mult mai multor greseli. A-a-a, ca unele legi se intarzie sau ca nu sunt adoptate in forma in care "bat din picior" unele grupuri de interese, e cu totul altceva... De asemenea, se invoca "semiprezidentialismul" ca fiind cel mai indicat regim politic pentru Romania (desi, asa cum este conceput e prezidentialism toata ziua !). Iar ca sa inghitim pe nemestecate o anumita "vointa de putere", ni se da drept exemplu Franta, ca si cand ne-am compara cu ea. Nici pe departe, Romania nu se poate compara cu Franta, nici in ceea ce priveste dezvoltarea economica si nici in ceea ce priveste varsta democratiei... sau a clasei politice (mai degraba, ne asemanam cu semiprezidentialismul sau prezidentialismul african !). Probabil ca tinerii consilieri prezidentiali "constitutionalisti" simt ca si-au gasit omul si-i spun ce vrea sa auda, pentru a-si lega cu orice pret numele de schimbarea Constitutiei si a da, astfel, lovitura vietii si carierei lor ! Si, apoi, de ce atata graba ?!... Cat de serioasa este o asemenea initiativa, care survine la atat de putin timp scurs de la ultima modificare ?!... Si unde sunt partidele politice, unde e clasa politica, de la care ar fi trebuit, in mod normal, sa porneasca astfel de demersuri ?!... Desigur, la intervale semnificative de timp, se pot aduce unele amendamente, fara a modifica insa spiritul acestui act fundamental al permanentei romanilor. Sa ne gandim la Constitutia Americii, care are o varsta de peste doua sute de ani, care a dat atata stabilitate tarii, si la faptul ca, iata, noul presedinte american, Barack Obama, doreste nu sa o modifice, ci sa o reconfirme, printr-o noua declaratie de independenta ! In ceea ce ne priveste, din punct de vedere al oportunitatii, cu certitudine, niciun studiu de oportunitate nu ar recomanda, in conditiile actuale, asemenea prefaceri constitutionale. Primul si cel mai serios impediment este criza economica mondiala, ale carei reverberatii asupra economiei romanesti se anunta a fi deloc neglijabile. O a doua restrictie ar fi criza constitutionala europeana, care ramane de vazut daca si cum va fi rezolvata. Abia dupa aceea, s-ar putea pune problema modificarii constitutionale preconizate, in concordanta cu noile realitati impuse de solutionarea celor doua fenomene de criza.

Cruciade ale infamiei

In articolul "Pensii sub acoperire", publicat de Caterina Nicolae in ziarul "Gandul" din 17 ianuarie a.c., autoarea face, in totala necunostinta de cauza, o serie de asertiuni tendentioase referitoare la activitatea angajatilor din sistemul securitatii si apararii nationale si a pensiilor acestora, asa-zise de "lux". E-he-he, Caterina, Caterina... Se vede de la o posta ca esti tanara si fara experienta... Cruciada asta jurnalistica seamana, pe undeva, cu o revolutie a infamiei, in genul "revolutiei culturale", care a facut atata rau... Dar, probabil, si pe tine, ca si pe altii, te ajuta sa te impui atentiei si sa castigi mai multi bani... Cu securitatea nationala nu este deloc de glumit, asa cum nu este de glumit cu viata... Iar securitatea nu este nici gratis, nici ieftina, ci este la fel de scumpa ca si viata... Cand te confrunti cu situatii limita, ai da oricat sa scapi...
Intr-un alt articol, semnat de Dan Carbunaru („Statutul special” protejează Internele de pensionare, Gandul, 17 ianuarie 2009), se insinueaza ca statutul special al politistilor, jandarmilor si pompierilor ar face ca acestia sa evite efectele pensionarii obligatorii, la indeplinirea varstei de pensionare. In fapt, se incearca bagatelizarea specificului acestor profesii, care nu ar merita un statut special... Cand esti insa victima unei infractiuni sau a unui incendiu, cand viata si/sau bunurile iti sunt in pericol, simti pe propria-ti piele cat de scumpe sunt valori precum securitatea, apararea, ordinea publica si siguranta, atat pentru cetatean, cat si pentru tara... Acestea sunt situatii limita, care, pentru a fi controlate, necesita profesionisti cu inalta calificare in domeniu, cu foarte multa vocatie si experienta... Fara ei, am fi neputinciosi in fata infractiunilor si dezastrelor... Oamenii astia isi merita cu varf si indesat statutul si banii, atat pentru rolul social pe care-l joaca, cat si pentru riscurile la care se expun... Fara ei ar fi haos...Ca unii nu-si fac treaba cum ar trebui, asta este o alta problema (si aici ar trebui sa se actioneze mai intens, prin educatie, formare, selectie, constrangeri, sanctiuni etc.). Pe vremuri, exista un comisar celebru, Ceacanica, care-i cunostea pe toti infractorii din Bucuresti... mama, mama, ce frica le era de el ! ... Sau Alimanescu, care, in vremurile de criza de dupa razboi, a scapat tara de banditi...

Un sistem glisant de pensionare

O posibila solutie, in domeniul bugetar, ar putea fi ceea ce s-ar putea numi un sistem glisant, flexibil de pensionare. In mod concret, acest sistem ar presupune existenta unei varste standard de pensionare (ca si pana acum, in functie de grupa de munca), dar fara obligativitatea iesirii la pensie la varsta respectiva. La implinirea varstei standard de pensionare, angajatul, de comun acord cu angajatorul, va putea ramane in activitate, un numar variabil de ani, in functie de o serie de conditii (sanatate, performante, venituri etc). Pentru fiecare an in plus peste varsta standard, angajatul va primi un spor salarial (de exemplu 30-50 la suta). Acesta va putea iesi oricand la pensie (notificand in prealabil institutia angajatoare), beneficiind, la vechime, si de anii lucrati peste varsta standard. Avantajele sistemului glisant (flexibil) de pensionare sunt evidente: desfiintarea cumulului salariu-pensie si reducerea efortului bugetar, stimularea ramanerii in activitate, peste varsta standard de pensionare, a persoanelor de valoare, respectarea dreptului la munca si la pensie, cresterea salariilor si, ulterior, a pensiilor, posibilitatea aducerii de "sange proaspat" in sistem etc. NB: acest sistem este unul glisant (flexibil), iar nu unul optional, pentru ca decizia ramanerii in activitate nu va fi una strict personala, ci va implica si acordul angajatorului (cu alte cuvinte, daca nu esti performant, institutia angajatoare va putea scoate oricand postul la concurs).

La placinte inainte...

La problema controversata referitoare la interzicerea cumulului pensiei cu salariul primit de la stat s-a ajuns datorita faptului ca s-a extins in mod abuziv statutul special la categorii socioprofesionale care nu-si justifica in niciun fel aceasta calitate (nu am sa le enumar aici pentru simplul motiv ca, in aceste zile, au "umplut" ecranele televizoarelor, dar si din respect pentru aceste profesii...). Cred ca statutul special trebuia limitat la singura categorie socioprofesionala care-si merita din plin, in mod legitim, o astfel de recunoastere sociala, si anume militarii. Acest statut special deriva, in mod legic si logic, din faptul ca militarii se supun unor legi speciale, respectiv legilor militare, care implica un regim extrem de restrictiv si de sever, sub aspectul organizarii, functionarii si raspunderii juridice (fundamental diferite de cele pentru mediul comun, civil), in scopul apararii fiintei statal-nationale. In virtutea unicitatii legii militare, militarii sunt obligati sa suporte orice privatiuni, riscuri si amenintari si sa nu precupeteasca niciun efort, sa-si sacrifice inclusiv viata, pentru indeplinirea misiunilor de securitate si aparare. De aceea, pretutindeni in lume, militarii sunt respectati. Militarii romani nu fac greve si nu ies in mass-media pentru a-si apara drepturile, nu pentru ca n-ar deprinde mestesugul comunicarii, ci din modestie si bun simt. Nu ei vor sa iasa la pensie la 55 de ani (ar sta si ei bucurosi in activitate, ca altii, pana la 70-80 de ani !), ci ei sunt scosi la ordin, pentru ca, asa cum au dovedit studiile de specialitate, si-au atins limitele biologice, care-i fac inapti medical pentru standardele inalte ale unui sistem operativ de securitate si aparare, extrem de solicitant psiho-fizic (acesta-i marele si tristul adevar, nu e un privilegiu social, ci o limita, un dat natural !!!). Si, atunci, ce se va face cu acesti oameni, care si-au sacrificat vietile in slujba tarii?!... Vor fi trimisi pe piata privata a muncii, interna sau, si mai hilar, externa ?!... Ca sa faca, ce ?!... Sa livreze informatii sau competente privind managementul violentei ?!... E greu de inteles de ce sunt asemenea iregularitati, sa le zicem, in politica noului executiv ! Militarii, care sunt o casta foarte solidara, unita prin doua cuvinte: viata sau moarte, simt ca sunt (din nou) undeva la mijloc. Nu ar fi prima data cand se scot castanele din foc cu mana lor (dovada ca liderii armatei care au salvat tara de dictatura si de dezmembrare sunt in inchisoare). Acum insa, practic, se incearca a fi folositi pentru scoaterea castanelor electorale (sub forma promisiunilor fara acoperire) aruncate in focul campaniei pentru alegerile parlamentare. O mare rusine nationala ! In rest, numai bine, la cei de fata si viitori multa sanatate, sau, cum saluta bravii nostri militari, Onoare si Patrie !

Salarii si pensii europene

Adevarul e ca problema salariilor si pensiilor 'nesimtite" nu se situeaza in zona celor de ordinul sutelor de euro sau a catorva mii de euro. Asemenea diferentieri sunt absolut normale si ele functioneaza in toate tarile UE. Ele mentin si stimuleaza interesul si competitia, care fac ca societatea sa mearga inainte. Precum in sport, fiecare alege, in mod liber, in functie de abilitati si aptitudini, sa concureaze, in marea competitie sociala, pe un anumit traseu profesional, stiind ca la capatul acestuia va obtine marele premiu. Salariile si pensiile "nesimtite" se situeaza, insa, cu certitudine, in zona de super-lux a zecilor si sutelor de mii sau chiar milioanelor de euro. Cand din "blidul national", continand "supa nationala", hraparetii si lacomii iau de zeci si sute de mii, chiar milioane de ori mai mult (!!!), e usor de inteles ce se intampla... Pana la urma, in conditiile in care resursele de subzistenta ale unei natiuni sunt strict limitate, iar repartitia este profund disproportionata, se cam ajunge pe terenul jocului de suma nula... Cauza-cauzelor consta in faptul ca marea majoritate a salariilor si pensiilor sunt extrem de mici, comparativ cu cele din UE, desi costul vietii este unul european ! Iar politicienii nostri ne manipuleaza la greu, speculand date, statistici, cifre... Ce inseamna, de fapt, 1 milion de lei, in bani vechi, convertiti in euro ?!... 23 de euro !!! Ce inseamna diferentele dintre salarii/pensii de cateva milioane ?!... Cateva zeci de euro !!! Dar diferentele de 10 milioane ?!... 235 de euro !!! Dar de 20 de milioane ?!... 470 de euro !!! Samd... Pai astea sunt diferente semnificative pentru un trai european ?!... Dar daca esti intelectual si trebuie sa mergi in Europa la diverse manifestari stiintifice ?!... Sau, ma rog, daca esti muncitor si vrei sa beneficiezi de libertatea de circulatie din UE ?!... Ce faci, si intr-un caz si in celalalt, cu cateva sute de euro (in cel mai fericit caz !). Ce inseamna "fabuloasele" salarii sau pensii de 40-50 milioane ?!... Cam o mie si un pic de euro ! Vedeti unde ne speculeaza politicienii ? Cand e vorba sa maximizeze, se exprima in milioane vechi, cand e vorba sa minimizeze, se exprima in lei noi... dar niciodata in euro !!! Pentru ca in euro se exprima, in Europa, costul vietii si catre euro tindem, peste cativa ani ! Halal sa ne fie !!! Ia sa fie salariul minim de circa 1000 de euro, asa cum e in Europa ! Am avea un trai decent si nici nu mai m-ar interesa cat castiga nu stiu cine... treaba lor, daca eu as trai decent ! Dragi politicieni, nu mai bagati dihonia in popor, singura solutie o reprezinta marirea europeana a salariilor si pensiilor !!! Daca politicienii au intrat in Europa, bagati si poporul in Europa !